DUDUÍȚĂ, duduițe, s. f. Diminutiv al lui duduie. – Duduie + suf. -iță. Vezi definitia »

CONDUCTÁNȚĂ s.f. Mărime definită prin capacitatea de conductibilitate electrică a unui corp sau circuit, egală cu inversul rezistenței electrice. [< fr. conductance]. Vezi definitia »

ȘTÁNȚĂ, ștanțe, s. f. 1. Unealtă-dispozitiv formată dintr-un poanson și o placă tăietoare, folosită pentru prelucrarea, prin deformare plastică și prin tăiere, a pieselor din tablă, mase plastice etc. 2. Unealtă folosită la gravarea prin presiune a unui model, a unei mărci, a unei cifre etc. pe suprafața unei piese. [Var.: stánță s. f.] – Din germ. Stanze. Vezi definitia »

TRICLORÚRĂ s.f. Clorură cu trei valențe. [< fr. trichlorure]. Vezi definitia »

FOȘCĂITÚRĂ s. f. v. fojgăitură. Vezi definitia »