cleáucă s.f. (reg.) sanie stricată. Vezi definitia »

bașoldínă (bașoldíne), s. f. – Femeie grăsană, umflată. – Var. bașo(a)ld(in)ă, bașerdină, bașoldie, beșoandră. Origine obscură. Este cuvînt expresiv, modificat în mod capricios prin false analogii, și bazat pe un prim element ușor de distins: vb. a băși (Tiktin, DAR); țig. bašav „a cînta la un instrument” (Graur 126), cu semantism greu de înțeles; sau mai probabil țig. beš „așază-te”. Rezultatul pare a fi fost apropiat, prin etimologie populară, de șoldie „cu șolduri mari, lată în șolduri”, de la șold, cf. și șoldină; ar putea fi prin urmare o formație, sau cel puțin o interpretare glumeață, ca în baș-calic, baș-rachiu, baș-răzeș, și ar însemna „toată numai carne”, sau „umflată ca o șuncă”. În beșoandră este evidentă contaminarea cu băși și beșniță. Scriban preferă să plece de la rus. lošadĭnyĭ „căluț”. Vezi definitia »

PERSEVERÉNȚĂ s.f. Stăruință; neclintire; tenacitate; perseverare. [Var. perseveranță, perseverință s.f. / cf. fr. persévérance, lat. perseverantia]. Vezi definitia »

ANOSTÓZĂ s.f. Atrofie a oaselor. [< fr. anostose]. Vezi definitia »

mânzálă, mânzéli, s.f. (pop.) 1. pastă din semințe de in și tărâțe sau din făină, ou și apă pentru uns firele la țesut. 3. mâncare proastă. Vezi definitia »