PEGÁS s.m. 1. (Mit.) Cal înaripat; (fig.) simbol al inspirației poeților. ◊ A încăleca pe pegas = a face versuri. 2. Specie de pește din Oceanul Indian cu înotătoarele în forma unor aripi. 3. Numele unei constelații din emisfera boreală. [< fr. pégase, cf. Pegas – cal înaripat care a deschis cu o lovitură de picior izvorul muzelor de pe Helicon]. Vezi definitia »

DÍPSAS s.m. Dipsadă. [< lat., gr. dipsas]. Vezi definitia »

as dori sa precizez ca definitia pentru fulie( trimisa de „ivascu” si trecuta la sursa neoficial nu este corecta Vezi definitia »

pripás (pripásuri), s. n. – 1. (Rar) Pui de animal. – 2. (În expresia de pripas) Fără stăpîn, rătăcitor, se spune mai ales despre animale; abandonat, părăsit. – Var. Banat, Trans., pripaș. Sl. pripasŭ „făt” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 211; Conev 68). – Der. pripăși, vb. (a adopta, a crește un copil abandonat; refl., a se adăposti, a se oploși; refl., a se stabili, a se fixa). Cf. Pintea, Cercetări istorice,, XIII, 155. Vezi definitia »

VOZGLÁS, vozglasuri, s. n. Pasaj final al unei ectenii, cântat de preot cu glas tare; vozglașenie. – Din sl. vŭglasŭ. Vezi definitia »