SCHELĂLĂÍT, schelălăituri, s. n. Chelălăit¹. – V. schelălăi. Vezi definitia »

altoit, -ă, altoiți, -te, adj. bătut; lovit; plesnit Vezi definitia »

ȚIGĂNĂRÍT s. n. (Înv.) Impozit care se plătea de către cei care aveau în posesiune țigani robi. – Țigan + suf. -ărit. Vezi definitia »

ȚIUÍT, țiuituri, s. n. Faptul de a țiui; sunet prelung și ascuțit; țiuitură. [Pr.: ți-u-] – V. țiui. Vezi definitia »

ȘNIT s.n. (Poligr.) 1. Suprafață formată pe marginile tăiate ale unei cărți. 2. (Tehn.) Stanță. 3. Marginea liberă a tălpii la încălțăminte. 4. Jumătate dintr-o halbă de bere. [< germ. Schnitt]. Vezi definitia »