ONIROMANȚÍE s.f. Pretinsă artă de a interpreta visele. [Gen. -iei. / < fr. oniromancie]. Vezi definitia »

MIOTONÍE s. f. Boală care se manifestă prin tulburări în contracția mușchilor. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myotonie. Vezi definitia »

AUTOTIPÍE, (2) autotipii, s. f. 1. Procedeu de executare a unui clișeu zincografic care redă nuanțele de umbră și lumină prin descompunerea imaginii în puncte de diverse mărimi. 2. Clișeu obținut prin autotipie (1). [Pr.: a-u-] – Din fr. autotypie. Vezi definitia »

EUTIMÍE s. f. component exterior vesel; dispoziție afectivă normală. (< fr. euthymie) Vezi definitia »

PIURÍE s.f. (Med.) Prezența puroiului în urină. [Pron. pi-u-ri-e. / < fr. pyurie, cf. gr. pyon – puroi, ouron – urină]. Vezi definitia »