LECITÍNĂ s.f. Lipidă fosforată care se găsește în gălbenușul de ou, în țesutul nervos etc. [< fr. lécithine, cf. gr. lekithos – gălbenuș de ou]. Vezi definitia »

ELÍPSĂ s. f. 1. curbă loc geometric al punctelor dintr-un plan a căror sumă a distanțelor la două puncte fixe (focare) este constantă. 2. omisiune din vorbire, ori din scriere a unor cuvinte sau chiar propoziții care se subînțeleg. 3. figură de stil constând în omiterea unor cuvinte care nu sunt absolut necesare, pentru mai multă expresivitate. (< fr. ellipse) Vezi definitia »

TRAHEOMICÓZĂ, traheomicoze, s. f. (Bot.) Boală infecțioasă și contagioasă a plantelor, provocată de unele ciuperci. [Pr.: -he-o-] – Din fr. trachéomycose. Vezi definitia »

PETROGLÍFĂ, petroglife, s. f. Rocă șlefuită grosolan pe cale naturală sau sculptată rudimentar cu mâna. – Din fr. pétroglyphe. Vezi definitia »

dreávă (dréve), s. f. – s. f. – 1. Băț încovoiat cu care plăpumarii bat lîna. – 2. Traversă, bară. Sl. drĕvo „băț” (Tiktin; Candrea). – Der. dreveli, vb. (Trans., a bate, a scutura lîna); dărvăli (var. dîrvăli, dîrvări), vb. (a trudi, a năduși; a pune la muncă, a obosi; a munci făcînd murdărie) al cărui ultim sens se întîlnește cu terfeli, din a cărui încrucișare par a fi rezultat derveli și dreveli, vb. (Mold., a murdări); dîrvar, s. m. (tăietor de lemne), din sl. drŭvarĭ, cf. bg. dărvar; dîrvală, s. f. (trudă, corvoadă, muncă grea), a cărui formație nu este clară (postverbal, după Candrea; reducere de la dîrvăleală, după Tiktin; de la un sl. *drŭvalo „transport de lemne”, după Scriban); dîrvăleală (var. dîrvăreală), s. f. (trudă, corvoadă); dreven, adj. (nemișcat), din sb. drven „de lemn” (Candrea); dreveni, vb. (a rămîne nemișcat), din sb. drveniti se. Cihac, II, 92, derivă majoritatea acestor cuvinte din sl. drati derǫ „a sfîșia”. Vezi definitia »