EPISCLERÍTĂ s. f. inflamație a tesutului celular care acoperă sclerotica. (< fr. épisclérite) Vezi definitia »

PROCIDÉNȚĂ, procidențe, s. f. (Anat.) Coborâre sau deplasare din locul său a unui organ sau a unei părți mobile dintr-un organ. – Din fr. procidence. Vezi definitia »

APOFÍZĂ, apofize, s. f. 1. Proeminență pe suprafața unui os. Apofiza vertebrelor. 2. Ramificație de formă tubulară sau cilindrică a filoanelor, zăcămintelor, corpurilor eruptive etc., care pătrunde în rocile înconjurătoare. 3. (Arhit.) Mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei. – Din fr. apophyse, lat. apophysis. Vezi definitia »

MALÁNDRĂ s. f. crăpătură eczematoasă a cutei jaretului la cai. (< fr. malandre) Vezi definitia »

a duce anaconda la apă expr. (adol.) a urina. Vezi definitia »