BOTRIOCEFALÓZĂ s.f. (Med.) Boală parazitară la om și la animale, produsă de botriocefal, caracterizată prin anemie și tulburări digestive. [< fr. bothriocéphalose]. Vezi definitia »

CÚCURĂ², cucure, s. f. (Reg.) Parte a plugului care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul. – Din magh. kukora. Vezi definitia »

șátră (șétre), s. f. – 1. Cort. – 2. Cort, sălaș portabil al țiganilor nomazi. – 3. Familie de țigani. – 4. Baracă, magherniță. – 5. (Maram.) Foișor. Sl. šatĭrŭ, bg., cr. šator (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 386; Ivănescu, BF, VI, 104), poate din tc. (per.) çadir (Miklosich, Fremdw., 128; Roesler 609), sau chirchizul šatyr (Vasmer, III, 379), cf. ceadîr. Der. din gr. ἐξέδρα (Diez, Gramm., I, 128) sau dintr-un idiom anterior indoeurop. (Lahovary 341) este foarte ipotetică. – Der. șetrar (var. șătrar), s. m. (țigan nomad; slujbaș al Palatului însărcinat cu organuzarea taberelor); șetrărie, s. f. (slujba de șetrar). Vezi definitia »

MOTOCULTÚRĂ s.f. Agricultură mecanizată. [Cf. fr. motoculture, rus. motokultura]. Vezi definitia »

DIURÉZĂ s.f. Procesul de formare și de eliminare a urinei. ♦ Excreție abundentă de urină. [< fr. diurèse, cf. gr. dia – prin, ouron – urină]. Vezi definitia »