DISCONTINUITÁTE s. f. 1. lipsa de continuitate; întrerupere. ◊ (mat., fiz.) variație bruscă, în salturi, a valorii unei mărimi; trecerea de la o valoare la alta, fără parcurgerea valorilor intermediare. ◊ modificare rapidă a valorii unui element meteorologic pe distanțe mici. 2. categorie filozofică desemnând distribuția și succesiunea cu întreruperi în spațiu și timp a materiei. (< fr. discontinuité) Vezi definitia »

parimicéște adv. (înv.) ca în proverbe, în mod providențial. Vezi definitia »

SPIRITUALICÉȘTE adv. Din punct de vedere spiritual. [Pr.: -tu-a-] – Spiritual + suf. -icește. Vezi definitia »

CREDULITÁTE s.f. Însușirea de a fi credul, ușurința de a crede lucruri lipsite de temei. [Cf. fr. crédulité, lat. credulitas]. Vezi definitia »

CULPABILITÁTE s.f. Starea celui care a comis o culpă; vinovăție. [Cf. fr. culpabilité]. Vezi definitia »