GRĂÚNȚ, grăunțe, s. n. V. grăunte. Vezi definitia »

VALȚ s. n. 1. cilindru. 2. mașină alcătuită dintr-un ansamblu de cilindri grei, dispuși paralel, care, rotindu-se în sensuri contrare, exercită o presiune asupra unor materiale pe care le sfărâmă, le netezesc etc. (< germ. Walze) Vezi definitia »

chiț interj. – Imită sunetele mai multor animale în special șoarecii și șobolanii. Formație spontană; cf. bg. kvic, sb. kvečati, slov. kvičati, toate cu sensul de „a geme.” După Cihac, din sl. kvičati „a grohăi porcii”, cf. covița. – Der. chițăi (var. chițcăi), vb. (a scoate sunete ascuțite șoarecii); chițcan, s. m. (șobolan), a cărui der. nu este clară. Vezi definitia »

BROSCÚȚ, broscuți, s. m. (Rar) Pui (mascul) de broască (1). – Din broscuță (derivat regresiv). Vezi definitia »

PÂRȚ, pârțuri, interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2. S. n. Gaze care se elimină cu zgomot prin orificiul anal. – Onomatopee. Vezi definitia »