Definita cuvantului tăinuire
TĂINUÍRE, tăinuiri, s. f. Acțiunea de a tăinui și rezultatul ei; înțelegere ascunsă; sfat ținut în taină. ♦ Infracțiune care constă în primirea sau transferarea unui bun sau în înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând faptul că bunul respectiv provine dintr-o acțiune sancționată de legea penală și urmărind obținerea unui folos material. – V. tăinui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tăinuire
MERCANTILIZÁRE, mercantilizări, s. f. (Rar; peior.) Acțiunea de a (se) mercantiliza și rezultatul ei. – V. mercantiliza. Vezi definitia »
FARADIZÁRE s.f. Tratament al anumitor părți bolnave ale corpului cu ajutorul curenților de inducție; faradoterapie. [Gen. -iei. / cf. fr. faradisation]. Vezi definitia »
sloveníre, sloveníri, s.f. (înv.) 1. citire literă cu literă, silabisire. 2. silabă. 3. (reg.; în forma: slomnire) îngăimare. 4. (reg.; în forma: slomnire) apariție treptată; mijire. Vezi definitia »
vre- – Particulă care indică ideea de nedeterminare. Se folosește numai în compuse: vreun, oarecare; vreodată, cîndva; vreo sută, cam o sută; vreo doi, circa doi. Uzul cu art. indef o (vre o sută) s-a extins la cazuri în care în mod normal nu se articulează: vreo doi, vreo cîțiva. – Mr. vir(n)ă, vîrnu „oarecare”, megl. vrin. Lat. vere (unus) (Salvioni, ZRPh., XXII, 479; Tiktin; REW 9224), cf. it. veruno. Der. din lat. vel unus (Capidan 331), este incertă. Vezi definitia »
BASCULÁRE, basculări, s. f. Acțiunea de a bascula; balansare. Vezi definitia »