fíță s.f. (reg., înv.) termen de adresare; mătușă, tușă, tușică. Vezi definitia »

felúcă (felúci), s. f. – Corabie mică și îngustă cu pînze și lopeți. It. feluca (sec. XIX). Împrumut literar. Vezi definitia »

SINÓPSĂ s.f. v. synopsis. Vezi definitia »

GEOMECÁNICĂ s. f. studiul legilor mecanice ale modificărilor scoarței terestre; mecanica solurilor. (< fr. géomécanique) Vezi definitia »

IÁRNĂ, ierni, s. f. 1. Anotimpul cel mai friguros, care urmează după toamnă și precedă primăvara, cuprins între solstițiul de la 22 decembrie și echinocțiul de la 21 martie. ◊ Loc. adj. De iarnă = necesar în timpul iernii; care se face iarna. ◊ Loc. adv. De cu iarnă = fiind încă iarnă. ♦ (Adverbial; în forma iarna) În timpul iernii. 2. Fig. An. – Lat. hiberna [tempora]. Vezi definitia »