CUNICUL- elem. „iepure”. (< fr. cunicul-, cf. lat. cuniculus) Vezi definitia »

Catehumenul (gr. κατηχούμενος) este persoana care, începând să aibă o atracție pentru creștinism și dorind să se boteze, primește învățătura creștină de la un catehet, de obicei cleric, rânduit de episcop sau de preot. În limbajul bisericesc de astăzi, și în funcție de uzul existent în diferite comunități ortodoxe, catehumen poate fi numit și acela care, venind dintr-o altă confesiune creștină, se pregătește de a intra în Biserica Ortodoxă prin primirea Sfântului și Marelui Mir. În Biserica veche catehumenatul putea dura luni sau chiar ani de zile, și începea prin supunerea catehumenilor la un prin ritual de exorcizare și renunțare la duhul lumii. În acest răstimp, catehumenul putea participa la unele slujbe ale Bisericii, dar nu și la Sfânta Împărtășanie – această însemnare se păstrează până astăzi în Sfânta Liturghie, unde, după citirea Evangheliei și predică, catehumenii erau invitați să se retragă. De asemenea, catehumenii participau în mod regulat la inițierea în învățătura creștină dată de un catehet. După ce timp de mai multe secole, instituția catehumenatului a dispărut aproape complet prin generalizarea practicii botezului pruncilor, astăzi ea reapare în special prin convertirile de adulți în societățile occidentale secularizate și descreștinate. Vezi definitia »

destúl adv. – 1. Suficient, de ajuns, în cantitate îndestulătoare. – 2. (Interj.) Ajunge!, gata!, încetează! – 3. (Adj.) Care este atît cît trebuie. De la sătul, cu prep. de (Pușcariu 1531; Tiktin; Candrea), cf. de ajuns. – Der. îndestula (var. destula, (în)destuli), vb. (a da suficient; a satisface, a mulțumi, a sătura); îndestulător, adj. (suficient, abundent); neîndestulat, adj. (nemulțumit); neîndestulător, adj. (insuficient). Din rom. provine bg. destur. Vezi definitia »

obiectul care intra in pizda !!! ..s'n cur cate odata...dar...cel mai mult in gura :))) Vezi definitia »

Modul în care mediul înconjurător se opune destinderii produșilor unei reacții explozive. Astfel un exploziv brizant detonează la aprinderea sa într-un înveliș rezistent de oțel și arde liniștit în aer liber, dacă nu este o masă prea importantă de substanță, care să producă autoconfinarea. (Pirotehnie) Vezi definitia »