VELÍT s.m. (La romani) Soldat din infanteria ușoară care stătea în fruntea legiunilor sau între cohorte și centurii. ♦ Soldat din armatele napoleoniene cu însărcinări de infanterie ușoară. [Cf. fr. vélite, it. velite, lat. veles]. Vezi definitia »

ȘIÍT, -Ă adj., s. m. f. (adept) al șiismului. (< fr. chiite, engl. shiite) Vezi definitia »

AMONÍT s.n. Exploziv constituit din azotat de amoniu și compuși nitrici. [< germ. Ammonit]. Vezi definitia »

ȘUCĂRÍT, -Ă, șucăriți, -te, adj. (Arg.) Supărat. – V. șucări. Vezi definitia »

RETICULOCÍT s.n. Globulă roșie tânără, fără nucleu, vizibilă numai în sângele proaspăt. [< fr. réticulocyte]. Vezi definitia »