ALFABETÁR, alfabetare, s. n. Set de litere și silabe folosit ca material didactic pentru formarea cuvintelor. – Alfabet + suf. -ar. Vezi definitia »

MORTUÁR, -Ă, mortuari, -e, adj. Care ține de mort (II), de moarte sau de înmormântare, privitor la mort, la moarte sau la înmormântare; funerar, funebru. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. mortuaire, lat. mortuarius. Vezi definitia »

DOÁR adv. 1. (Exprimă ideea unei delimitări sau restricții) Numai. Stai doar o clipă! ◊ Expr. Doar că nu... = aproape că..., puțin a lipsit să nu... 2. Vezi bine, cum se știe; desigur. Doar nu m-ai căutat! 3. Poate; probabil. Va reuși doar până la urmă! ◊ Expr. Fără doar și poate = fără nici o îndoială; neapărat. ♦ În speranța că... L-a întrebat, doar va afla ce să facă. ◊ Expr. Într-o doară = la noroc, la întâmplare, pe nimerite. 4. (Reg., la începutul unei propoziții interogative) Oare? [Var.: doáră adv.] – Lat. de-hora. Vezi definitia »

ALVEOLÁR, -Ă adj. Referitor la alveole, cu alveole. ◊ Consoană alveolară (și s.f.) = consoană articulată cu limba la nivelul alveolelor dinților de sus. [Cf. fr. alvéolaire]. Vezi definitia »

HARÁR (HARÁL) s. n. 1. Sac din păr de capră: bate turcii de-i omoară și mi-i bagă prin harale de mi-i dă pe Olt la vale, Pop.; 2. Un fel de țol gros și rar țesut din păr de capră din care se fac traiste pentru cai sau se acoperă căruțe. [Turc. harar]. [Dicționar universal al limbii române de Lazăr Șăineanu, ed. VIII, Editura „Scrisul românesc” S.A.] Vezi definitia »