RUPTÁȘ, ruptași, s. m. Contribuabil care, plătind darea numită ruptă, era scutit de orice bir. – Ruptă + suf. -aș. Vezi definitia »

BALȘ, Gheorghe (1868-1934, n. Adjud), inginer și istoric de artă român. Acad. (1923). Specializat în istoria arhitecturii medievale românești și a legăturilor ei cu cu lumea Orientului creștin („Bisericile lui Ștefan cel Mare”, „Bisericile și mănăstirile moldovenești din sec. XVI-XVIII”; „Histoire de l’art roumain ancien”, în colab. cu N. Iorga). Vezi definitia »

zăcáș (pop.) adj. m., pl. zăcáși; i. zăcáșă, pl. zăcáșe Vezi definitia »

spițelnicúș, spițelnicúșe, s.n. (reg.) spitelnic (burghiu, sfredel) mic. Vezi definitia »

ASCUȚÍȘ, ascuțișuri, s. n. Tăiș sau vârf ascuțit al unui obiect. – Ascuți + suf. -iș. Vezi definitia »