Definita cuvantului tămânji
TĂMÂNJÍ, tămânjesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânji, a murdări. ♦ (Ir.) A picta; a mâzgăli. – Et. nec. Cf. mânji.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tămânji
obeji Vezi definitia »
SFRIJÍ, sfrijésc, vb. IV. Refl. A-și pierde vlaga; a deveni zbârcit, uscat; a slăbi, a se usca, a se jigări. – Et. nec. Vezi definitia »
prăjí (prăjésc, prăjít), vb. – 1. A frige. – 2. A (se) arde. – 3. A (se) înșela. Mr. părjescu, părjire, megl. prăjǫs, prăjiri. Sl. pražiti (Miklosich, Lexicon, 656; Cihac, II, 285; Graur, BL, VI, 167), cf. bg. părža, slov. pražiti, cr. peržiti, alb. përžis, mag. perzselni. – Der. prăjeală (Munt., var. Olt. prăjilă), s. f. (prăjire, rîntaș, aliment prăjit); prăjitoare, s. f. (aparat de prăjit cafea); prăjitorie, s. f. (prăjire); prăjitură, s. f. (plăcintă, aliment dulce din făină; prăjeală). Vezi definitia »
OGRÍNJI s. m. pl. Resturi de paie, de fân etc. nemâncate de vite; cotoare, tulpini ale plantelor de nutreț. – Din scr. ogrizine. Vezi definitia »
TRẤNJI s. m. pl. 1. (Pop.) Hemoroizi. 2. Plantă erbacee din familia orhideelor, cu tulpina fistuloasă și cu flori de culoare galbenă sau brună deschis, plăcut mirositoare (Neottia nidus avis). – Cf. sl. trondŭ. Vezi definitia »