avá s. m. – (Înv.) Părinte; titlu onorific al membrilor clerului monastic. Ngr. ἀββᾶς (sec. XVII). Cuvînt cult, nu pare să fi avut circulație populară. Vezi definitia »

respectiva, respectivele s. f. art. hot. soția sau iubita cuiva (în raport cu această persoană). Vezi definitia »

ENERVÁ vb. tr., refl. a (se) înfuria, a (se) irita. (< fr. énerver) Vezi definitia »

a fi în pijama cu cineva expr. a fi foarte bun prieten cu cineva; a fi în relații intime cu cineva. Vezi definitia »

VA² (Înv.) Element de compunere servind la formarea unor adverbe ca: undeva, cândva sau a unor pronume ca: cineva, careva, cărora le imprimă o nuanță nehotărâtă. – Prez. ind. (pers. 3 sg.) al lui vrea. Vezi definitia »