VOCÁLĂ s.f. Sunet al vorbirii la a cărui articulare aerul din laringe iese liber, fără să întâlnească nici un obstacol; semn grafic, literă care reprezintă un asemenea sunet. [< it. vocale, lat. vocalis]. Vezi definitia »

MOLÚRĂ, moluri, s. f. Plantă erbacee aromatică cu flori galbene dispuse în umbele, ale cărei fructe sunt întrebuințate în medicină; molotru (Foeniculum vulgare). – Cf. mălură. Vezi definitia »

grívnă (-ne), s. f. – 1. Brățară. – 2. Greutate și valoare a unei mărci de argint, care apare de la începuturile sec. XV. Sl. grivĭna „colier” (Miklosich, Slaw. Elem., 143; Miklosich, Lexicon, 18; Cihac, II, 129; Berneker 352; DAR), cf. sb. grivna „brățară”, v. rus. grivna „greutate a unei mărci”. Vezi definitia »

TRICHIÁZĂ s.f. Inflamație permanentă a conjunctivei datorită frecării și iritării globului ocular de către genele prea lungi. [Pron. -chi-a-. / < fr., lat., gr. trichiasis]. Vezi definitia »

HIEROGRÁMĂ s. f. caracter, simbol sacru. (< fr. hiérogramme) Vezi definitia »