LĂTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, lătăreți, -e, adj. Care are o formă lată și turtită. – Lat + suf. -ăreț. Vezi definitia »

FALȚ, falțuri, s. n. 1. Clește de formă specială, folosit la tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei. 2. Fiecare dintre bucățile mici de piele care cad în urma prelucrării pieilor la mașina de fălțuit. 3. Tăietură, scobitură făcută pe marginea unei scânduri, a unei țigle etc., pentru a permite îmbinarea cu altă scândură, țiglă etc. cu o tăietură corespunzătoare. ♦ Îndoitură făcută de-a lungul marginii unei foi de tablă subțire, pentru a permite îmbinarea cu altă foaie; p. ext. îmbinare astfel realizată. 4. (Poligr.) Bentiță de pânză sau de hârtie rezistentă de care se lipesc planșele intercalate într-un volum. – Din germ. Falz[eisen]. Vezi definitia »

nunúț, nunúță, s.m. și f. (reg.) nun. Vezi definitia »

CUPÉȚ, cupeți, s. m. (Reg.) Negustor. – Din sl. kupĩcĩ. Vezi definitia »

TENCULÉȚ, tenculețe, s. n. Diminutiv al lui teanc. – Teanc + suf. -uleț. Vezi definitia »