CEGĂ (‹ scr.) s. f. Pește dulcicol, din familia acipenseridelor, răspîndit în bazinul Dunării, Rusia Centrală, de Sud și fluviile Siberiei; lung de c. 60-70 cm, de c. 4 kg, cu bot lung, mustăți franjurate, fără solzi, cu plăcuțe osoase și scuturi, de culoare gri-închis pînă la gri-bej (Acipenser ruthenus). Vezi definitia »

LÓJĂ s.f. I. 1. Fiecare dintre despărțiturile amenajate în jurul unei săli de spectacol, în care încap fotolii numai pentru un număr mic de spectatori. 2. Cameră în care stă portarul unei instituții în timpul serviciului. 3. (Determinat prin „masonică”) Unitate a unei asociații francmasonice. II. 1. Cavitate în floarea unei plante (unde se află ovulele sau polenul) sau în fructul ei (unde se află semințele). 2. Cavitate în care se află un organ sau altă formație anatomică. [Pl. -ji, -je. / < fr. loge]. Vezi definitia »

slăvitúră s.f. (înv.) slăvire, preamărire. Vezi definitia »

MIÁRȚĂ, miarțe, s. f. (Pop.) Ființă pipernicită; stârpitură. [Pl. și: mierțe] – Et. nec. Vezi definitia »

CONTRAESCÁRPĂ s. f. baraj antitanc pe coasta unui teren în contrapantă, pentru a mări gradul de înclinare a terenului și a determina răsturnarea tancurilor. (< fr. contrescarpe) Vezi definitia »