STÍVĂ, stive, s. f. Mulțime de obiecte de același fel (și cu aceleași dimensiuni), așezate ordonat unele peste altele, pentru a forma o grămadă; grămadă de obiecte astfel formată. – Din ngr. stivás. Vezi definitia »

STÁTICĂ s.f. Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul echilibrului corpurilor. ◊ Statică grafică = capitol al staticii care se ocupă cu rezolvarea problemelor pe cale grafică; statica fluidelor = hidrostatică; statica construcțiilor = disciplină care studiază metodele de calcul pentru determinarea eforturilor și a deformațiilor sistemelor de bare. [Gen. -cii. / cf. fr. statique]. Vezi definitia »

URECHEÁLĂ, urecheli, s. f. Faptul de a urechea; pedeapsă aplicată cuiva prin tragere de urechi; p. gener. bătaie (dată unui copil). – Urechea + suf. -eală. Vezi definitia »

târșală s. f. sg. 1. stare de lehamite. 2. jenă. 3. (deț.) frică, teamă. Vezi definitia »

HIDROIZOPIÉZĂ s.f. Linie care unește punctele cu același nivel hidrostatic la stratele acvifere cu nivel ascendent. [Pron. -dro-i-zo-pie-. / < fr. hydroisopièse]. Vezi definitia »