ABANÓS, abanoși, s. m. Arbore exotic căutat pentru lemnul lui negru, greu și durabil (Diospyros ebenum); lemnul acestui arbore. – Tc. abanoz. Vezi definitia »

BÉNTOS (‹ fr. {i}; gr. benthos „adînc”, „fund”) s. n. Ansamblu al organismelor vii, plante și animale, care trăiesc pe fundul unui bazin (lacustru, marin sau oceanic), fixate (b. sesil, cuprinde spongieri, corali, crinoidee, alge, arheociatide și blastoidee) sau foarte puțin mobile (b. vagil, include anelide, lamelibranhiate, gastropode, crustacee, trilobiți, gigantostracee și carpoidee). Serversc ca hrană mai ales pentru animalele care înoată activ și pentru om (alge, stridii, echinoderme, paguri). Vezi definitia »

TUBERCULÓS, -OÁSĂ adj., s. m. f. 1. (bolnav) de tuberculoză; ftizic. 2. (despre plante) cu numeroși tuberculi. (< fr. tuberculeux) Vezi definitia »

ípsos (-suri), s. n. – Praf alb obținut din ghips măcinat. – Mr. νipsu. Ngr. γύψος (Tiktin; Gáldi 203). Este dublet al lui ghips, s. n., din gr. prin intermediul germ. Gyps, și al lui gips, s. n. (ghips), probabil din cuvîntul anterior, cu influența pronunțării italienești gesso, datorită faptului că meseriașii care se ocupau de ipsos au fost aproape întotdeauna italieni (după DAR, gips reprezintă fr. gypse). – Der. ipsosi, vb. (a lucra în ipsos); ipsosar, s. m. (vînzător de ipsos). Vezi definitia »

podós, -oásă, adj. (reg.; despre lână) încâlcit; (despre animale) care are părul încâlcit și aspru. Vezi definitia »