ÎNCLINÁ, înclín, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) apleca în jos sau într-o parte; a (se) pleca. ♦ Refl. A face o plecăciune; a saluta; a (se) pleca, a (se) închina. ♦ Refl. Fig. (Despre soare) A coborî către asfințit, a apune; (despre zi) a se apropia de sfârșit. 2. Refl. Fig. A se declara convins; a admite, a accepta. 3. Intranz. Fig. A fi dispus să... ♦ A se simți atras de ceva, a simți vocație, atracție pentru ceva; a se apleca. 4. Refl. recipr. Fig. (Înv.) A avea legături de dragoste cu cineva. – Din fr. incliner, lat. inclinare. Vezi definitia »

TALONÁ vb. I. tr. (Sport) A urmări pe adversar, la jocul de rugbi. [< fr. talonner]. Vezi definitia »

DISTONÁ vb. I. intr. A fi neconcordant, în neconcordanță, în dezacord, a nu se potrivi. [P.i. 3, 6 -nează. / < germ. distonieren]. Vezi definitia »

AMBIȚIONÁ vb. I tr. A trezi (în cineva) ambiția, dorința de a face ceva; a pune la ambiție. ♦ refl. A dori, a căuta ceva cu multă râvnă. ♦ refl. A fi stăpânit de ambiție, a face sforțări (desperate) pentru a obține ceva. ♦ refl. A se încăpățâna. [Pron. -ți-o-. / < fr. ambitionner]. Vezi definitia »

ÎNCUNUNÁ, încununez, vb. I. Tranz. 1. A așeza o cunună pe capul cuiva în semn de omagiu, de înălțare la o demnitate etc., a încorona; p. ext. a așeza un obiect deasupra altuia în chip de coroană. 2. Fig. A desăvârși o activitate, o operă etc.; a încorona (3). [Prez. ind. și; încunún] – În + cunună. Vezi definitia »