Definita cuvantului tiră
tiră, tire s. f. (intl.) 1. v. tirangiu. 2. obiect cu care hoțul își acoperă mâna.

Sursa: Argou
Cuvinte ce rimeaza cu tiră
FĂLCÁRIȚĂ s. f. (Med.; pop.) Tetanos (la copii). – Falcă + suf. -ariță. Vezi definitia »
JIVÍNĂ, jivine (jivini), s. f. Animal sălbatic; fiară, dihanie, lighioană, jiganie; p. gener. vietate, ființă. – Din bg. živina. Vezi definitia »
ATRABÍLĂ s.f. (Med.) Bilă de culoare neagră; substanță de culoare închisă presupusă a fi secretată de glandele suprarenale și a provoca melancolia; ipohondrie. [< fr. atrabile, cf. lat. ater – negru, bilis – bilă]. Vezi definitia »
EXPECTATÍVĂ s.f. Așteptare, speranță întemeiată pe anumite drepturi, probabilități sau promisiuni; expectație. [Var. espectativă s.f. / < fr. expectative, cf. lat. expectare – a aștepta]. Vezi definitia »
PÁNTĂ, pante, s. f. 1. Porțiune de teren cu suprafața înclinată față de planul orizontal, care formează de obicei versantul unei forme de relief; povârniș, coastă. ◊ Loc. adv. și adj. În pantă = înclinat, pieziș. ◊ Expr. A cădea (sau a aluneca) pe panta... (sau pe o pantă...) = a) a se lăsa prins, antrenat de...; b) a se îndrepta către..., a duce către... 2. Unghi ascuțit format de o dreaptă sau de un plan cu dreapta sau cu planul orizontal; tangenta trigonometrică a acestui unghi; înclinare față de orizontală. – Din fr. pente. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z