TĂRBĂCEÁLĂ, tărbăceli, s. f. (Fam.) Faptul de a tărbăci. ◊ Expr. A da (sau a lua) în (sau la, prin) tărbăceală = a da în tărbacă. – Tărbăci + suf. -eală. Vezi definitia »

pecetluitúră, pecetluitúri, s.f. (înv.) rezoluție, act, aprobare întăritură cu o pecete. Vezi definitia »

ACÁNTĂ s.f. 1. Plantă ierboasă cu frunze mari și cu flori albe sau trandafirii, grupate în formă de spic; talpa-ursului. 2. Ornament care imită frunza acestei plante, folosit la decorarea capitelului corintic și compozit. 3. Apofiza spinoasă a vertebrelor. [Var. acant s.m. / < fr. acanthe, cf. lat. acanthus < gr. akantha – spin]. Vezi definitia »

PROZAPODÓZĂ s.f. Figură de retorică constând în adăugarea la argumentație a unei probe scurte care s-o întărească; epanadiploză. [< fr. prosapodose, gr. prosapodosis]. Vezi definitia »

GĂLBINÍȚĂ, gălbinițe, s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu frunzele pețiolate și flori galbene-aurii (Galeobdolon luteum). – Galben + suf. -iță. Vezi definitia »