vîltoáre (-ori), s. n. – 1. Vîrtej, bulboană. – 2. (Trans.) Piuă. – Var. vultoare. Creație expesivă, probabil var. disimilată a lui vîltoare. Legătura cu un lat. *voltorĭa (Pușcariu 904) sau lat. volutŭlāre, it. voltolare (Tiktin; Candrea; REW 9441) este improbabilă. – Der. vîltura (var. vîltora, învîltora, Trans. vultora, văltura), vb. (a da la piuă; refl., a se învîrteji). Cf. Iordan, BF, II, 187. Vezi definitia »

NEPLĂCÉRE, (2) neplăceri, s. f. 1. Stare sufletească sau fiziologică produsă de ceva neplăcut; lipsă de plăcere, p. ext. de simpatie pentru ceva sau pentru cineva; silă, dezgust. 2. Necaz, supărare, nemulțumire îndurate de cineva. – Ne- + plăcere. Vezi definitia »

GHIONTÍRE, ghiontiri, s. f. Acțiunea de a (se) ghionti și rezultatul ei. – V. ghionti. Vezi definitia »

PREOCUPÁRE, preocupări, s. f. Faptul de a (se) preocupa; preocupație. [Pr.: pre-o-] – V. preocupa. Vezi definitia »

ZĂNGĂNÍRE, zăngăniri, s. f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zăngănit. [Var.: zingăníre, zingheníre, zângăníre s. f.] – V. zăngăni. Vezi definitia »