polisilabíe, polisilabíi, s.f. (înv.) caracteristică a unei limbi de a avea cuvinte polisilabice. Vezi definitia »

BIOMETRÍE s.f. Metodă de cercetare a fenomenelor biologice prin măsurători efectuate asupra ființelor vii. [< fr. biométrie, cf. gr. bios – viață, metron – măsură]. Vezi definitia »

BETELÍE, betelii, s. f. Fâșie îngustă cusută în partea de sus a pantalonilor, a fustei etc.; tivitură făcută în același loc (ca să se treacă prin ea un șiret etc.); bată; p. ext. margine tivită la gâtul sau la mânecile cămășii sau ale iei. – Din bată. Vezi definitia »

ALUMINOTERMÍE s. f. Producere de temperaturi înalte prin reacția aluminiului în praf asupra unor oxizi metalici (reacție utilizată la sudarea oțelului în bombele incendiare). – Din fr. aluminothermic. Vezi definitia »

RADIUMTERAPÍE s.f. Metodă de tratament (al tumorilor maligne) cu radiu; curieterapie. [Gen. -iei. / < fr. radiumthérapie]. Vezi definitia »