seáră (-éri), s. f. – Parte a zilei care corespunde cu sfîrșitul după-amiezii. – Var. Mold. sară. Mr. seară, megl. sĕră, istr. sĕre. Lat. sĕra (Diez, I, 379; Pușcariu 1518; REW 7841), cf. it. sera, prov. seir, fr. soir. – Der. aseară, adv. (în timpul serii de ieri), cu -a adverbial (cu ad, după Jarnik, ZRPh., XXVII, 499; cu illa, după Iordan, Arhiva, XXX, 57); deseară (var. diseară), adv. (în seara de azi); deunăseară, adv. (cealaltă seară); astară, adv. (înv., în noaptea asta); de astă seară; iaseară, adv. (la noapte), în Bucov.; însera, vb. (a se lăsa întunericul, a fi surprins de întuneric, a înnopta), cf. v. fr. anserir. – Der. neol. serată, s. f., din it. serata. Vezi definitia »

PORTBAIONÉTĂ s. f. curea atașată la o centură, de care se leagă baioneta. (< fr. porte-baïonnette) Vezi definitia »

a fi pus în ramă expr. (intl.) a fi arestat, a fi închis. Vezi definitia »

VALERIÁNĂ, valeriene, s. f. 1. (Bot.) Odolean. 2. Medicament preparat din rizomul odoleanului, cu acțiune antispasmodică și sedativă. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. valeriane. Vezi definitia »

PRESCURÍȚĂ, prescurițe, s. f. Plantă erbacee cu frunze dispuse în rozetă, cu flori alb-gălbui (Sempervivum soboliferum). – Prescură + suf. -iță. Vezi definitia »