MORMĂITÚRĂ, mormăituri, s. f. (Rar) Mormăit¹. [Pr.: -mă-i-] – Mormăi + suf. -tură. Vezi definitia »

REZIDÉNȚĂ s. f. 1. reședință. 2. drept și stare a cuiva care se stabilește într-o țară străină în calitate de rezident (I, 2). (< fr. résidence, germ. Rezidenz) Vezi definitia »

BĂIÁTĂ, băiete, s. f. (Reg.) Fată; fetiță. – Din băiat. Vezi definitia »

pántă (pánte), s. f. – Bandă de fier. Săs. pant, e dubletul lui bandă. Vezi definitia »

AIUREÁLĂ, aiureli, s. f. Delir; vorbire lipsită de sens; absurditate. – Din aiuri + suf. -eală. Vezi definitia »