Definita cuvantului tăvălitură
TĂVĂLITÚRĂ, tăvălituri, s. f. Loc cu iarba, florile sau cerealele culcate la pământ (unde s-a tăvălit un om sau un animal). – Tăvăli + suf. -tură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tăvălitură
MANDÓLĂ/MANDÓRĂ s. f. 1. vechi instrument cu coarde ciupite, provenit din lăută. 2. variantă a mandolinei. (< it. mandola) Vezi definitia »
COTEICÚȚĂ, coteicuțe, s. f. Diminutiv al lui coteică. – Coteică + suf. -uță. Vezi definitia »
HIPOFÍZĂ, hipofize, s. f. (Și în sintagma glandă hipofiză) Glandă endocrină cu funcții multiple, situată la baza creierului și având o mare influență asupra celorlalte glande, în special asupra glandelor sexuale și a tiroidei; adenohipofiză. – Din fr. hypophyse. Vezi definitia »
BUIMĂCEÁLĂ, buimăceli, s. f. Buimăcire. – Din buimăci + suf. -eală. Vezi definitia »
SÉPTIMĂ2 s.f. Una dintre pozițiile de apărare la scrimă. [< fr. septime]. Vezi definitia »