pădurărésc, pădurăreáscă, adj. (înv.) care există în pădure. Vezi definitia »

PLISC, pliscuri, s. n. 1. Partea anterioară, lunguiață și cornoasă, a gurii păsărilor; cioc, clonț. ♦ Fig. (Peior.) Gură (la om). 2. P. anal. Capătul ascuțit sau lunguieț, în formă de cioc, al unui obiect; vârf. 3. Compus: pliscul-cocorului (sau -cucoarei) = mică plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori roșii sau albe și cu fructul ascuțit ca un cioc de barză (Erodium cicutarium). – Et. nec. Vezi definitia »

PUNGĂȘÉSC, -EÁSCĂ, pungășești, adj. (Fam.) De pungaș; fraudulos, hoțesc. – Pungaș + suf. -esc. Vezi definitia »

POLIDÍSC, polidiscuri, s. n. Mașină agricolă prevăzută cu mai multe discuri metalice ascuțite, folosită în lucrările de dezmiriștire. – Poli- + disc. Vezi definitia »

nevestésc, nevesteáscă, adj., s.f. art. (pop.) 1. (adj.) privitor la nevastă, de nevastă, specific nevestelor. 2. (s.f. art.) melodie care se cântă când pleacă mireasa de la părinți în casa mirelui. Vezi definitia »