decíndea adv. – Dincolo, de partea cealaltă. – Var. (de)cinde. Mr. dițindea. Lat. eccum inde (Pușcariu 365; Candrea-Dens., 855; Tiktin; Candrea); cf. alb. këndejë, v. sp. aquende, sp. allende. Var. cinde, înv., apare la Dosoftei; decinde are încă o circulație populară. V. Voiculescu folosește decinde ca s. f. (malul celălalt). După Philippide, Principii, 92, etimonul ar fi lat. de hic inde. Vezi definitia »

SURVEGHEÁ, surveghez, vb. I. Tranz. (Franțuzism înv.) A supraveghea. – Fr. surveiller (după veghea). Vezi definitia »

presuceá, presucéle, s.f. (reg.) bucată de lemn prevăzută cu un cârlig metalic, care ajută la împletirea nojițelor pentru opinci. Vezi definitia »

vreá (vreáu, vrut), vb. – 1. A dori, a fi decis să, a avea voința de a. – 2. A pretinde, a cere. – 3. A permite. – 4. A trata, a întreprinde. – Var. I vreu, vroi, voi, I pl. vrem, voim, inf. v(r)oi. Mr. voi, vrută, vreare, istr. voi. Lat. volĕre, forma vulgară în loc de velle (Diez, I, 448; Cihac, I, 319; Pușcariu 1920; REW 9180), cf. it. volere, prov., cat. voler, fr. vouloir. Pentru evoluția formelor, cf. Candrea, Éléments, 45 și Tiktin; despre folosirea ca auxiliar al viitorului, cf. va. La pierderea lui r în tema prezentului și a inf. au contribuit analogia cu voie „voință”, simultan cu poziția slabă a cons. la I *vo(r)iu › voi ca *ceriu › cei (cerere), pier › piei (pieire) etc. Der. vrere, s. f. (voință); vrută, s. f. (dorință, gust); vruță, s. f. (nepoftită; codoașă), probabil de la vruți, dacă acest cuvînt a avut vreodată sensul de „iubit” ca în sp. (după Iordan, BF, II, 194, de origine expresivă); voință (var. vroință), s. f. (vrere); bunăvoință, s. f. (intenție bună); reavoință, s. f. (intenție rea); voitor, adj. (care dorește, care voiește); binevoitor, adj. (bine intenționat); răuvoitor, adj. (rău intenționat). – Cf. votru. Vezi definitia »

PRIVEGHEÁ, priveghez, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A sta sau a face de pază; a păzi. ♦ Tranz. A pândi, a urmări. 2. Tranz. A supraveghea, a îngriji (pe cineva sau ceva); a avea grijă să... 3. Intranz. A sta treaz, a nu dormi. ♦ Tranz. Spec. A sta de veghe noaptea la mort, a sta la priveghi. [Var.: (reg.) privigheá vb. I] – Lat. pervigilare. Vezi definitia »