ȘONTOROGEÁLĂ, șontorogeli, s. f. Faptul de a (se) șontorogi; ologeală. – șontorogi + suf. -eală. Vezi definitia »

ETRÁVĂ s. f. piesă de rezistență din osatura unei nave, situată la proră. (< fr. étrave) Vezi definitia »

poámă (poáme), s. f. – 1. Fruct, rod. – 2. Fruct comestibil. – 3. (Trans.) Conservă de fruct uscat. – 4. (Mold.) Strugure; viță-de-vie. – 5. Castă, rasă, specie. – Mr. poame. Lat. pōma, pl. de la pōmum, interpretat ca sing. f. (Pușcariu 1345; Candrea-Dens., 1419; REW 6645), cf. it. poma, fr. pomme, alb. pemë. – Der. pomiță, s. f. (fructă, bobiță de fruct); pomușoară, s. f. (bobiță; coacăză, Ribes rubrum); pomar, s. m. (vînzător de struguri); pomar, s. n. (uscător de fructe); pomărie, s. f. (cantitate de fructe); pomoroage, s. f. pl. (Banat, cantitate de fructe). Vezi definitia »

PITĂREÁSĂ, pitărese, s. f. Soția pitarului. – Pitar + suf. -easă. Vezi definitia »

BĂDIȚÍCĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui bădiță. Vezi definitia »