scotocí (-césc, -ít), vb. – A scormoni, a scruta, a cerceta, a căuta. – Var. scoroci, scociori, scociorî. Creație expresivă, cf. cotroci, cotrobăi. Legătura cu sl. skutiti „a scormoni” (Cihac, II, 333), sau cu a scoate „a extrage” (Tiktin) nu este probabilă; trebuie să se pornească mai curînd de la cotroci cu s- expresiv, ca în (s)borși, (s)coroji etc. – Der. scotoceală, s. f. (căutare, cercetare); scotocitor, adj. (căutător, scormonitor). Vezi definitia »

SULC(I)-, -SÚLC elem. „despicat, crestat, brăzdat”. (< fr. sulc/i/-, -sulque, cf. lat. sulcus) Vezi definitia »

știubéci s. n. – Alb de plumb. Tc. istübec (Șeineanu, II, 338). Înv. Vezi definitia »

premecí, premecésc, vb. IV (reg.; despre varză sau zeama de varză) a pritoci. Vezi definitia »

CARRACCI, familie de pictori și gravori italieni din Bologna. Ludovico C. (1555-1619), Agostino C. (1557-1602), Annibale C. (1560-1609), Antonio C. (c. 1583-1618), Întemeietorii unei academii de pictură la Bologna, ale cărei principii ecletice, inspirate din arta marilor maeștri ai Renașterii, au înrîurit pictura italiană a sec. 17. Vezi definitia »