Definita cuvantului ceriu
CERIU (‹ fr. {i}; {s} lat. Ceres) s. n. Element chimic (Ce; nr. at. 58, m. at. 140,12; p. t. 807 ºC, p. f. 3.468 ºC) din familia lantanoidelor, moale, ductil și strălucitor. Este folosit (aliat cu lantan și fier) la fabricarea pietrelor de brichetă (aliat cu cobalt), la confecționarea magneților permanenți, în metalurgie. A fost descoperit de M.H. Klaproth, W. Hisinger, J.J. Berzelius în 1803.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu ceriu
PATÁGIU s. n. pieliță între membrele dinainte și dinapoi, ca și spre coadă, la unele mamifere, care servește la planat. (< engl., lat. patagium) Vezi definitia »
tivilichíu, tivilichíe, adj. (înv.) 1. sociabil, de lume, vesel. 2. elegant. 3. zvelt. 4. naiv, nesocotit. Vezi definitia »
TULUMBAGÍU, tulumbagii, s. m. (Înv.) Pompier. – Din tc. tulumbaci. Vezi definitia »
samuríu, samuríe, adj. (înv.) de culoarea blănii de samur. Vezi definitia »
MÁHDIU s.m. Nume dat de mai multe secte musulmane celor care sunt considerați ca trimiși ai lui Alah, meniți să desăvârșească opera lui Mahomed. [Pron. -diu. / < fr., ar. mahdi]. Vezi definitia »