BOȘOROGEÁLĂ, boșorogeli, s. f. Hernie. ♦ Fig. (Ir.) Ramoleală. – Din boșorogi + suf. -eală. Vezi definitia »

túrtă (-te), s. f. – 1. Azimă, cocă; este turtită și fără drojdie. – 2. Tartă, prăjitură. – 3. În general, orice materie turtită. – 4. Varietate de ghimpe (Carlina acaulis). – Mr., megl. turtă, istr. turtę. Lat. turta în loc de torta (Diez, I, 419; Pușcariu 1743; REW 8802), cf. vegl. turta, it., prov., sp., port. torta, fr. tourte. Forma turta apare în glosele de la Reichenau (Pușcariu, Lr., 189); schimbul nu pare anormal (Lausberg, Mundarten Südlukaniens, Halle 1939, 26; totuși cf. împotrivă Graur, BL, V, 115, considerîndu-l nefundamentat suficient). Ambele forme lat. sînt cuvinte vulgare, care nu apar la nici un autor clasic. În rom. pare să fi fost simțit drept creație expresivă (probabil așa era în lat.), datorat prezenței lui turti, cf. tufli, tepși. – Der. turtea (var. turtică, turtie), s. f. (varietate de spin); turti, vb. (a face plat, a da o formă lătăreață, a strivi; refl., a se îmbăta). Din rom. provine bg. turla (Capidan, Raporturile, 214), și probabil sb., slov. turta. Vezi definitia »

neleápcă, nelépci, s.f. (pop.) 1. vacă (iapă, oaie) care are mai puțin de doi ani. 2. vacă la primul fătat. 3. (reg.) vacă sau juncă stearpă; mânzată. 4. (reg.) femeie cu copil din flori. 5. fată bătrână. Vezi definitia »

ABSIDIÓLĂ, absidiole, s. f. 1. Mică absidă laterală la unele bazilici romane. 2. Mică absidă lângă altar la bisericile creștine. [Pr.: -di-o-] – Din fr. absidiole. Vezi definitia »

WATTÓRĂ s. f. unitate de măsură a energiei electrice, egală cu puterea de un watt în timp de o oră. (după fr. watt-heure) Vezi definitia »