dvorí (-résc, -ít), vb. – 1. A servi. – 2. A sta la curte, a duce viață de curtean. – 3. A munci. – 4. A aștepta. Sl. dvoriti „a servi,” de la dvorŭ „curte”. – Der. dvorbă, s. f. (serviciu la curte), din sl. dvorĭba „adunare”; dvorean, s. m. (curtean; slujbaș al domnitorului). Sînt cuvinte înv., cf. vorbă, vornic. Vezi definitia »

TELEUTOSPÓRI s.m.pl. Spori, la unele ciuperci, care se formează la sfârșitul perioadei de vegetație. [< fr. téleutospores]. Vezi definitia »

înjosorí vb. IV refl. (înv.) a se înjosi. Vezi definitia »

DOFTORÍ, doftoresc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (cu mijloace empirice); a doftorici. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). – Din doftor. Vezi definitia »

UNEÓRI adv. Din când în când; câteodată. [Pr.: -ne-ori] – Une + ori. Vezi definitia »