măzác¹, măzáci, s.m. (înv.) scriitoraș, conțopist. Vezi definitia »

CIRÁC, ciraci, s. m. 1. (Livr.) Elev, discipol, ucenic. 2. (Depr.) Persoană care împărtășește în mod servil și mecanic vederile, părerile etc. cuiva. 3. (Înv.) Om de încredere al cuiva. – Din tc. çirak. Vezi definitia »

mutfác, mutfácuri, s.n. (înv.) bucurie a sultanului sau a unui pașă; provizii de miere, ceară, unt, pentru serai. Vezi definitia »

mazdrác (-ci), s. m. – 1. Ghioagă, măciucă. – 2. Par, țăruș. Tc. muzrak, din arab. mizrak (Miklosich, Türk. Elem., II, 128; Meyer 277; Șeineanu, II, 253; Lokotsch 1476; Berneker, II, 63), cf. ngr. μισδράϰι, alb. mazdrak, bg. măzdrak, sb. mizdrak. De aici pare a proveni mazdrop, s. m. (Arg., flăcău voinic, om tare). Vezi definitia »

RUSNÁC, rusnáci, s. m. (Var.) Rusneac. (cf. rusneac) Vezi definitia »