Definita cuvantului târâtor
TÂRÂTÓR, -OÁRE, târâtori, -oare, adj. Care se târăște. ♦ Plantă târâtoare = plantă a cărei tulpină se întinde pe pământ. ♦ (Substantivat) Animal care se târăște. – Târî + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu târâtor
PICADÓR, picadori, s. m. Persoană care participă la luptele cu tauri, stând călare în arenă, înarmat cu o lance, și împingând taurul spre toreador sau matador ori intervenind când viața acestora este în primejdie. – Din fr. picador. Vezi definitia »
LEGUMICULTÓR, -OÁRE, legumicultori, -oare, s. m. și f. Cultivator de legume. – Din legumicultură (după pomicultor-pomicultură). Vezi definitia »
EGALIZÓR s. n. aparat pentru corectarea distorsiunilor de atenuare ale unui sistem electroacustic. (< fr. égaliseur, engl. equalizer) Vezi definitia »
CONSEMNATÓR, -OÁRE s.m. și f. Consignator. [Cf. fr. consignateur]. Vezi definitia »
UZURPATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care săvârșește o uzurpare. (< fr. usurpateur, lat. usurpator) Vezi definitia »