Definita cuvantului târâtură
TÂRÂTÚRĂ, târâturi, s. f. Om de nimic, fără caracter; femeie de moravuri ușoare, târfă. – Târî + suf. -tură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu târâtură
-ÁZĂ I. suf. „enzimă”. II. elem. (med.) „stare”, „situație”, „condiție”. (< fr. -ase, cf. gr. -iasus) Vezi definitia »
TRÂNDĂVEÁLĂ, trândăveli, s. f. Trândăvie. – Trândăvi + suf. -eală. Vezi definitia »
trítă s.f. (reg.) orcic. Vezi definitia »
ARABABÚRĂ s. f. v. harababură. Vezi definitia »
FÚNGĂ s.f. (Mar.) Parâmă, frânghie pentru ridicarea velei la catarg. [Cf. it. fionco]. Vezi definitia »