VOLÓC, voloace, s. n. Plasă lungă de pescuit în apele mari, prevăzută la cele două capete cu câte un băț gros, ceea ce permite pescarului să o tragă prin apă și mai ales pe fundul apei. [Var.: vológ s. n.] – Din rus., ucr. volok. Vezi definitia »

MÁLȘTOC s. n. Baghetă de care pictorii își sprijină mâna în care țin pensula pentru a nu atinge suprafața de pictat, a trasa contururi precise sau linii drepte. (cf. germ. Malstock < malen = a picta + Stock = baghetă, baston, băț; engl. mahlstick, maulstick < trad. parț. a neerl. maalstok < malen = a picta (< neerl. medie < mal = marcă, pată, semn) + stok = băț, baghetă, vergea) [și Das grosse Wörterbuch der deutschen Sprache, MW] Vezi definitia »

COCIÓC, cocioace, s. n. 1. Nămol vegetal amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și de papură (care formează mici insule plutitoare). 2. Baltă mică, izolată, în regiunea inundabilă a unei ape curgătoare, care nu-și poate împrospăta apa. [Pl. și: cociocuri] – Et. nec. Vezi definitia »

TROC s. n. schimb de produse în natură, fără intervenția banilor. (< fr. troc) Vezi definitia »

metóc (metócuri), s. n. – 1. Mănăstire dependentă de alta. – 2. Reședință călugărească în afara mănăstirii. – Var. metoh, mitoc, (pl.) metoace. Mr. mitohe. Ngr. μετόχι (Roesler 572; Murnu 37), parțial prin intermediul sl. metochĭ (Vasmer, Gr., 98; Conev 108). – Der. mitocan, s. m. (bădăran, nerod, nătărău; mojic, grosolan), după Filimon de la un metoc sau reședință din București, din cartierul Dealul Spirii, pentru al cărui sens cf. sp. arrabalero; mitocancă, s. f. (mahalagioaică); mitocănesc, adj. (vulgar, necioplit); mitocănește, adv. (mîrlănește); mitocănie, s. f. (grosolănie, necuviință); mitocănime, s. f. (adunătură de mitocani). Vezi definitia »