ORACULÁR, -Ă adj. (Rar) Referitor la oracol, de oracol. [Cf. it. oracolare]. Vezi definitia »

BACILÁR, -Ă adj. Referitor la bacili; cu (ca niște) bacili; (despre boli) cauzat de bacili. [Cf. fr. bacillaire]. Vezi definitia »

STEAR- elem. steato-. Vezi definitia »

BĂJENÁR, băjenari, s. m. Persoană care își părăsea vremelnic casa, provincia sau patria din pricina invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a asupririi. [Var.: bejănár, bejenár s. m.] – Băjeni + suf. -ar. Vezi definitia »

richiár, richiári, s.m. (înv.) 1. ofițer superior din suita împăratului. 2. nume dat puterii turcești. Vezi definitia »