spíță (-țe), s. f. – 1. Stinghie, spetează de roată. – 2. Eșalon, treaptă. – 3. Grad de rudenie. – 4. Arbore genealogic. – Mr. spiță, megl. spiță „spin”. Germ. Spitze, prin intermediul bg., sb., rus. spica „spiță” (Miklosich, Fremdw., 126; Cihac, II, 358; Conev 83); pentru explicație semantică a sensului 3, cf. sp. grado și grada. Cf. șpiț. – Der. spițelnic, s. n. (sfredel, mai ales pentru a băga spițele de la roată); înspița, vb. (a pune spițe, a forma o roată). Vezi definitia »

OSTEÍTĂ, osteite, s. f. Boală care constă în inflamarea acută sau cronică a unui os. [Pr.: -te-i-] – Din fr. ostéite. Vezi definitia »

a tolocăni ca o moară stricată expr. a vorbi mult și fără rost. Vezi definitia »

AMIEZÍTĂ s. f. Îmbrăcăminte rutieră permanentă, confecționată din beton asfaltic cu filer de var stins. [Pr.: -mi-e-] – Din fr. amiésite. Vezi definitia »

COMPRÉSĂ s.f. Bucată de pânză care se aplică (udată cu apă sau cu un medicament) pe o parte bolnavă a corpului. [< fr. compresse]. Vezi definitia »