BANDERÍLĂ s. f. suliță mică cu un steguleț în vârf, pe care toreadorii o înfig în ceafa taurilor. (< fr. banderille, sp. banderilla) Vezi definitia »

VÉLĂ s. f. 1. pânză care asigură deplasarea unei ambarcații. 2. (pl.) sport, agrement practicat pe ambarcații cu vele (1). (< it. vela) Vezi definitia »

FĂGÁDĂ, făgade, s. f. (Reg.) Făgăduială. – Postverbal al lui făgădui. Vezi definitia »

SENTINÉLĂ s.f. v. santinelă. Vezi definitia »

póteră, pótere, s.f. 1. (înv.) ceată, grup de oameni (în special arnăuți) înarmați, care urmăreau pe răufăcători și pe haiduci. 2. (reg.) herghelie de cai; haită de lupi. Vezi definitia »