ragilă cu colți mai mari și mai rari, cu care se piaptănă firele grosiere de cânepă, imediat ce au fost zdrobite cu melețoiul Vezi definitia »

BALANSÍNĂ s. f. (mar.) frânghie care susține o vergă, un ghiu sau un tangon. (< fr. balancine) Vezi definitia »

sirinderícă (-ci), s. f. – Plantă (Philadelphus coronarius). Pare în legătură, printr-o cale pe care o ignorăm, cu numele sp. celinda, lat. med. ciliandrum „coriandru”, sp. celiandro, celindrate. Vezi definitia »

ALVEÓLĂ, alveole, s. f. 1. (În expr.) Alveolă dentară = fiecare dintre cavitățile maxilarelor, în care sunt înfipți dinții. Alveolă pulmonară = fiecare dintre micile cavități în care sfârșesc ultimele ramificații ale bronhiilor. 2. Celulă a fagurelui. [Pr.: -ve-o-] – Fr. alvéole (lat. lit. alveolus „albioară”). Vezi definitia »

OMÉTIȚĂ s. f. (Reg.) 1. Zăpadă fină (spulberată de vânt). 2. Partea cea mai fină a făinii, care se depune sub formă de praf în timpul măcinatului; pospai. – Din ucr. obmetycja. Vezi definitia »