DENDRÍTĂ, dendrite, s. f. 1. Prelungire ramificată a protoplasmei celulei nervoase, prin care influxul nervos se propagă în regiunea opusă cilindrului ax. 2. (La pl.) Pojghiță arborescentă, de substanță minerală, pe fisurile și planurile de stratificare ale rocilor. – Din fr. dendrite. Vezi definitia »

SPOROGENÉZĂ s. f. proces de formare și maturare a sporilor; sporulație (1). (< fr. sporogenèse) Vezi definitia »

METILAMÍNĂ s. f. amină primară, sub formă de substanță gazoasă, incoloră, solubilă în apă și alcool. (< fr. méthylamine) Vezi definitia »

MIOFIBRÍLĂ, miofibrile, s. f. Filament foarte fin al țesutului muscular, care determină contracția mușchilor. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myofibrille. Vezi definitia »

PERIENTERÍTĂ s. f. inflamație a țesuturilor din jurul intestinului. (< fr. périentérite) Vezi definitia »