CLEARANCE s.n. (Med.) Raport între concentrația sanguină a unei substanțe și eliminarea prin urină. [Pron. cliărăns. / < fr., engl. clearance – epurare]. Vezi definitia »

NÓUĂSPREZECE num. card. Numărul care are în numărătoare locul între optsprezece și douăzeci; se indică prin cifra 19 (sau XIX). ◊ (Adjectival) Nouăsprezece zile. ◊ (Substantivat) Au plecat nouăsprezece. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Apartamentul nouăsprezece. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De nouăsprezece ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Pleacă câte nouăsprezece. – Nouă + spre + zece. Vezi definitia »

desfáce (desfác, desfăcút), vb. – 1. A dezlega. – 2. A descompune. – 3. A suprima, a elimina. – 4. A da drumul, a slobozi. – 5. A dezghioca, a desfăca. – 6. A vinde, a lichida. – 7. (Refl.) A se deschide, a se crăpa, a se fărîma. – Mr. disfac, disfeațire. Lat. dĭsfacĕre (Candrea-Dens., 538; Candrea); sau, mai probabil, de la facere, cu pref. des-; cf. it. disfare (calabr. disfaciri), prov. defar, fr. défaire, sp. deshacer, port. desfazer. – Der. desfăcut, s. n. (farmec sau descîntec care are drept scop anihilarea influenței nefaste a altui descîntec potrivnic); desfăcătură, s. f. (verigă, farmec). Vezi definitia »

CÍNCISPREZECE num. card. Număr situat în numărătoare între paisprezece si șaisprezece. ◊ (Adjectival) Cincisprezece zile. ◊ (Substantivat) Cincisprezece au sosit. ◊ (În locul numeralului ordinal) Capitolul cincisprezece. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De cincisprezece ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Pleacă câte cincisprezece. ♦ (Substantivat) Semn grafic cu care se notează acest număr. [Var.: (reg.) cínsprezece, cíncisprece, cínsprece, num. card.] – Cinci + spre + zece. Vezi definitia »

găoáce (-e), s. f. – 1. Gaură, loc gol. – 2. Coajă. – 3. Coajă de ou. – 4. Gogoașă a viermelui de mătase. – Var. găoc. Lat. cavum „gaură”, al cărui rezultat normal, *gău (cf. sgău) a primit apoi suf. -oc (Papahagi, Notițe, 23); găoace este un sing. analogic pe baza pl. Este dublet al lui ghioc, cf.și gaură. Găoază (var. găoz), s. f. (anus) pare a proveni din același etimon lat., cu suf. -ză (după DAR din sl. *gązŭ, neatestat, dar cf. bg. găz, sg. guz, pol. guzica, rus. guzno, care nu corespund sub aspect fonetic); der. din ngr. γάβος „groapă” (Cihac, II, 661), este improbabilă. Der. găozar, s. m. (Arg., homosexual); găușel, s. m. (melc, căsuța melcului), diminutiv format prin intermediul suf. dublu -uș și el. Cf. și găman, găoace. Vezi definitia »