INDISPOZIȚIÚNE s.f. v. indispoziție. Vezi definitia »

opúne (opún, opús), vb. – A (se) împotrivi. Lat. opponere (sec. XIX), adaptat la conj. lui pune. – Der. opozant, s. m., din fr. opposant; opoziți(un)e, s. f., din fr. opposition; opoziționist, adj., din fr. oppositionniste. Vezi definitia »

EVAZIÚNE s. f. 1. evadare. 2. sustragere de la anumite obligații. ♦ ~ fiscală = sustragere de la obligațiile fiscale. (< fr. évasion, lat. evasio) Vezi definitia »

IMPLORAȚIÚNE s. f. v. implorație. Vezi definitia »

FUNDAȚIÚNE s.f. v. fundație. Vezi definitia »