STEREOFONÍE s.f. Procedeu de înregistrare și redare a sunetului, care permite reconstituirea spațială a sursei sonore în timpul audiției. [Gen. -iei. / < fr. stéréophonie]. Vezi definitia »

DACTILIOMANȚÍE s.f. (Rar) Pretinsă artă a ghicitului cu ajutorul unui inel. [Gen. -iei. / cf. germ. Daktyliomantie < gr. daktylios – inel, manteia – prevestire]. Vezi definitia »

LICHENOLOGÍE s. f. ramură a botanicii care studiază lichenii. (< fr. lichénologie) Vezi definitia »

DISFÚNCȚIE s. f. 1. (med.) tulburare a funcției unui organ, aparat sau sistem. 2. (tehn.) reducere a adaptării sau integrării unui subsistem la sistemul din care face parte. 3. (fil.) acțiune a cărei consecință este reducerea integrării sau adaptării unei unități date la contextul social respectiv. (< germ. Dysfunktion) Vezi definitia »

IZOMORFÍE s. f. Izomorfism (2). – Din fr. isomorphie. Vezi definitia »